Virus hsv 1, Virusul herpes simplex
Share on Facebook Share on Twitter Share on Linkedin Share on Pinterest Informaţii generale Virusul herpes simplex HSV este un virus străvechi şi ubicuitar, fiind implicat la om în producerea de infecţii acute şi recurente.
What You Need to Know About Genital Herpes
Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate. Virusul pătrunde în mucoase oculare, orale şi genitale şi se replică local.
- Virus herpetic (HSV) tip 1/2 ADN in sange | Synevo
Ты окажешься не в силах сохранить нашу тайну, даже если пообещаешь молчать.
Возможно, лишь крошечная часть.
- Mp3 parazit temizleme program?
Evoluţia clinică a infecţiei este variabilă, iar simptomele pot fi uneori minime şi trece neobservate. Principalele semne şi simptome sunt reprezentate de erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital şi herpes neonatal.
Virusul herpes simplex
virus hsv 1 Hpv warts signs and symptoms un procent redus din indivizii afectaţi virusul poate pătrunde în ganglionul rădăcinii senzitive a nervilor şi determina infecţii recurente. Virusul herpetic constituie de asemenea o cauză obişnuită de infecţii la pacienţii imunodeprimaţi neoplazici, HIV-pozitivi.
HSV1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi orale, în timp ce HSV2 determină leziuni genitale. Deşi Virus hsv 1 şi HSV2 sunt transmise pe căi diferite şi afectează zone diferite ale corpului există adesea virus hsv 1 suprapunere în ceea ce priveşte epidemiologia şi manifestările clinice ale infecţiilor produse de cele două virusuri.
Formular de căutare
Infecţiile primare HSV1 oxiuros huevos imagenes dobândite predominant în copilărie; după infecţia orofaringiană virusul colonizează ganglionul nervului trigemen unde rămâne într-o stare latentă. Cea mai importantă manifestare clinică la copil virus hsv 1 gingivostomatita în timp ce la vârste mai mari sunt caracteristice infecţiile tractului respirator superior şi un sindrom asemănător mononucleozei infecţioase.
Majoritatea persoanelor infecţii HSV1 clinic manifeste dezvoltă cel puţin un virus hsv 1 recurent în decurs de 1 an de la infecţia primară. Reactivarea infecţiei este asociată cu leziuni mucoase şi la nivelul comisurilor bucale. Infecţiile primare HSV2 sunt dobândite în principal pe cale sexuală, fiind corelate cu promiscuitatea sexuală, ce include debutul vieţii sexuale la o vârsta foarte tănără, istoricul pozitiv pentru alte boli venerice şi numărul mare de parteneri sexuali.
Ruth Itzhaki, profesoară la Universitatea din Manchester, care şi-a petrecut peste 25 de ani studiind o posibilă asociere între virusul herpetic şi boala Alzheimer, a virus hsv 1 cazul statului Taiwan, una dintre puţinele ţări care colectează date de la populaţie necesare pentru testarea acestei teorii. În au fost publicate trei studii care au descris datele din Taiwan asupra dezvoltării demenţei senile - a cărui cauză principală este boala Alzheimer - şi tratamentul pacienţilor cu semne evidente de infecţii cu HSV or virus varicelo-zosterian VZV.
Iniţial replicarea HSV2 se produce la nivelul regiunii genitale virus hsv 1 de colonizarea ganglionilor sacraţi. Simptomele infecţiei primare includ prurit, durere locală şi limfadenopatie.
La femei infecţia se manifestă prin apariţia unor vezicule pe membranele mucoase ale labiilor şi vaginului în timp ce la bărbaţi leziunile sunt localizate pe gland, prepuţ.
Herpes simplex 1-2 IgG - Anticorpi
Adesea leziunile primare sunt însoţite de simptome sistemice cum ar fi: febră, cefalee, fotofobie, mialgii, stare de rău general. La persoanele imunodeprimate se descriu forme atipice de herpes genital — ulcere mari hiperkeratozice.
Herpesul neonatal, ce poate fi cauzat de oricare din cele două tipuri HSV, are implicaţiile cele mai grave şi este dobândit predominant intrapartum, la trecerea fătului prin canalul cervical. Adesea infecţia este subclinică lipsa raportării de leziuni genitalemai ales la gravidele care au venit anterior în contact cu HSV1.
Se consideră că frecvenţa infecţiilor congenitale cu HSV2 este de 1 la naşteri. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii.
Infecţiile dezvoltate mai târziu pot determina microcefalie sau hidrancefalie şi leziuni oculare microftalmie, virus hsv 1 şi retinită. Au fost descrise defecte atât în cazul infecţiei primare cât şi în cea reactivată.
Virus herpes simplex
Diagnosticul infecţiilor HSV este stabilit în mod obişnuit pe baza manifestărilor virus hsv 1 şi pe investigaţii de laborator cum ar fi depistarea ADN-ului viral, culturile virale şi testele serologice. Diferenţierea între infecţiile produse de HSV1 şi HSV2 este utilă mai ales în cazul pacienţilor cu infecţii subclinice sau care trec neobservate.
HSV-1 este asociat in principal cu infectii oculare si orale, in timp ce HSV-2 determina leziuni genitale. Desi HSV-1 si HSV-2 sunt virus hsv 1 mai apropiate herpesvirusuri, acestea constituie entitati serologice si genetice distincte. Regiunile cu specificitate de tip sunt importante pentru raspunsul imun al gazdei3. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele infectate cel mai adesea prin saliva si secretii genitale.
Principalele situaţii în care este în special important să se diferenţieze între HSV1 şi HSV2 sunt următoarele: — Stabilirea riscului de infecţie congenitală şi consilierea gravidelor identificarea gravidelor cu infecţii HSV-2 subclinice precum şi a celor HSV seronegative cu risc de a dobândi infecţia de la un partener HSV-1 şi HSV-2 seropozitiv — Stabilirea probabilităţii reactivării infecţiei mai mare în cazul HSV2 — Stabilirea terapiei antivirale poate fi diferită în funcţie de tipul HSV.
Determinarea anticorpilor faţă de virusul herpetic este de asemenea larg utilizată în centrele de transplant, la donatorii şi primitorii de măduvă osoasă.
Depistarea anticorpilor de tip IgM este utilă pentru confirmarea unei infecţii active; are semnificaţie clinică în special în diagnosticul infecţiei neonatale şi a encefalitei herpetice. Recoltarea Pregătire pacient — testele nu necesită o pregătire prealabilă. Specimen recoltat — sânge venos.
Boala cruntă pe care o pot face purtătorii de virus herpetic
Prelucrare necesară după recoltare — se separă serul prin centrifugare. Volum probă — minim 1mL ser pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi. Cauze de respingere a probei — specimen hemolizat.
- Herpes simplex IgG - Anticorpi | Medlife
- Cauze Sus HSV-1 se transmite prin saliva.
- HSV-1 este cel mai comun și este asociat mai degrabă cu infecțiile orofaciale, de obicei buzele.
- Virusul herpes simplex
Stabilitate probă — serul separat este stabil câteva ore la temperatura camerei; 4 zile la ºC; o perioadă mai îndelungată la virus hsv 1. Centrifugaţi specimenele decongelate şi utilizaţi supernatantul.
