Hpv virus type 51,

Fiziopatologia infecţiei cu HPV apărute în contextul pacienţilor seropozitivi pentru infecţia HIV

This is one of the most common sexually transmitted infections, with a tropism for tissues such as squamous or mucosal epithelium. Human papillomavirus can be classified according to the ability of oncogenesis in low-risk genotypes, associated primarily with genital warts and high-risk, associated with premalignant and malignant lesions. The immunization rates for Human papillomavirus are generally lower than for other types of vaccines, and further implementation of appropriate strategies is still needed.

testarea genetica la cancerul de san in stadii incipiente que es human papillomavirus

Moreover, the way a healthcare provider presents and recommends a vaccine can be decisive in the choice of a person to immunize or not. Keywords Human papillomavirus, immunization strategies Rezumat Infecţia cu virusul papiloma uman HPV rămâne un factor important în producerea cancerelor de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe.

În anumite ţări cu  venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate  grupele de vârstă.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, având un tropism pentru ţesuturi precum epitelii scuamoase sau mucoase. Virusul papiloma uman poate fi clasificat în funcţie de capacitatea de oncogeneză, în genotipuri de HPV cu risc scăzut, asociate hpv virus type 51 principal cu verucile ano-genitale, şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne.

Ratele de imunizare pentru virusul papiloma uman sunt în general mai scăzute decât pentru alte tipuri de vaccinuri, fiind în continuare nevoie de implementarea unor strategii adecvate.

Articole recomandate

Mai mult, modul în care persoana care acordă îngrijiri de sănătate prezintă şi recomandă un vaccin poate fi decisiv în opţiunea unei persoane de a se imuniza sau nu. Cuvinte cheie Human papillomavirus strategii imunizare Introducere Virusul papiloma uman HPV este responsabil de o treime dintre cazurile de neoplazii induse de agenţi infecţioşi cancere de col uterin, vaginale, vulvare, anale şi de orofaringe 1.

  • Human papillomavirus (hpv) causes symptoms and treatments
  • Virusul HPV, asimptomatic - Revista Galenus
  • Hpv whole genome sequencing
  • Positive human papillomavirus icd 10

Genomul de de perechi de baze este alcătuit din trei regiuni funcţionale: o regiune necodantă LCR long control region sau URR upstream regulatory regioncu rol în reglarea transcripţiei şi replicării, şi două regiuni de ORF open reading framestimpurii early E1-E7 şi târzii late L1 şi L2.

Rolul major în oncogeneză îl au proteinele codificate de E5, care se leagă de receptorul factorului de creştere epidermal, stimulându-i acţiunea, şi de E6 şi E7, care inactivează prin legare factori supresori de tumori: p53 şi proteina rb proteina retinoblastomului. De asemenea, E6 şi E7 pot bloca procesul de apoptoză.

virus papiloma humano minsal

Proteinele capsidice majore şi minore, imunogene, sunt codificate de L1, respectiv L2 2. Infecţia cu HPV şi răspunsul imun al gazdei HPV au tropism specific de ţesut, infectând epitelii scuamoase sau mucoase.

hpv virus type 51

Ataşarea se face prin intermediul L1 la proteoglicanii heparan sulfat de la nivelul membranei bazale expuse în urma unei traume a epiteliului.

Receptorul specific nu se cunoaşte încă. A fost propusă a6-integrina. Unele studii propun ca model internalizarea pe calea endocitozei clathrin-mediată, altele — prin microdomenii bogate în tetraspanină.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Capsidele virale conţinând L2 scapă din endozom şi, prin interacţiunea L2 cu proteina motorie dyneină, HPV este mobilizat prin sistemul citoplasmic de transport, de-a lungul microtubulilor, până în apropierea nucleului.

Penetrarea genomului în hpv virus type 51 ar putea fi facilitată de ruperea membranei nucleare din cursul mitozei 3. În prezent se cunosc peste de genotipuri, dintre care 40 la nivelul mucoasei cervico-vaginale. În funcţie de capacitatea de oncogeneză, aceste genotipuri se subîmpart în HPV cu risc scăzut, asociate în principal cu verucile ano-genitale 6, 11, 40, 43, 44, 54, şi 70şi HPV cu risc înalt, asociate cu leziuni premaligne şi maligne 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73 şi 82 4.

Unele studii experimentale au arătat că preluarea VLP virion like particles hpv virus type 51 proteine virale asamblate sub formă de capsidă, fără ADN viral de către celulele Langherhans hpv virus type 51 la nivelul epiedermului nu iniţiază un răspuns imun, hpv virus type 51 mai degrabă un fenomen de toleranţă, spre deosebire de celulele dendritice stromale sau dermale, care determină formarea hpv virus type 51 limfocite T L1 specifice.

Astfel, calea intramusculară de administrare a vaccinurilor anti-HPV existente asigură imunogenicitatea 5.

Răspunsul imun al gazdei este iniţiat de keratinocite, deoarece în cursul ciclului proliferativ HPV nu determină citoliză cu eliberare de citokine proinflamatorii care să activeze celulele Langherhans prezentatoare de antigen.

Prin intermediul receptorilor PRR pathogen-associated molecular patterns keratinocitele recunosc tipare moleculare asociate patogenilor, ceea ce declanşează întregul lanţ al activării factorilor de transcripţie, care, ajunşi în nucleu, determină transcripţia genelor implicate în răspunsul antiviral: interferoni IFN şi citokine inflamatorii.

Fiziopatologia infecţiei cu HPV apărute în contextul pacienţilor seropozitivi pentru infecţia HIV

Activarea receptorilor PRR determină ca etapă finală activarea caspazei 1, care clivează pro-IL-1b şi pro-IL, secretate în mod constitutiv de keratinocite, la forma activă. IL-1 are roluri multiple de activare a limfocitelor T, celulelor dendritice Langherhans şi macrofagelor, în maturarea limfocitelor B şi expansiunea lor clonală 6. Clearance-ul iniţial al infecţiei este determinat de răspunsul imun înnăscut. Vindecarea este de asemenea influenţată şi de diverşi alţi factori din mediul local: hormoni sexuali, microbiotă.

Vindecarea iniţială nu se asociază întotdeauna cu eliminarea completă a genomului viral, ci poate fi asociată cu trecerea virusului într-o stare dormantă, cu un minimum de cicluri replicative, numărul de copii virale fiind menţinut sub control de celulele imune din stroma adiacentă.

Parteneri:

Reactivarea HPV poate apărea în caz de imunosupresie 7,8. Infecţia cu HPV reprezintă una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală, un maxim al incidenţei corelându-se cu debutul activităţii sexuale la tineri.

papilloma virus e vaccini papiloma virus humano hpv

De la infecţie la neoplazie Persistenţa infecţiei precedă dezvoltarea leziunilor premaligne şi maligne. Factorii de care depinde persistenţa infecţiei ţin de virus, de gazdă şi de factori comportamentali. Dintre genotipurile virale, cele cu risc crescut sunt asociate cu o persistenţă mai lungă a infecţiei genotipul HPV 16, cu toate mecanismele sale de eludare a răspunsului imun, este cel mai greu de eliminat.

Asevedeași