Human papilloma virusu as?s?. Video CSID

human papilloma virusu as?s?

Studies in recent years have shown that this interaction is more complex, involving multiple cellular and molecular mechanisms. Studiile din ultimii ani au demonstrat că această interacţiune human papilloma virusu as?s?

mai complexă, fiind implicate multiple mecanisme celulare şi moleculare. Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane Human Immunodeficiency Virus, HIV este de asemenea o problemă de sănătate globală, Centrul pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor Centers for Disease Control and Prevention, CDC raportând în existenţa a aproximativ 36,9 milioane de oameni trăind cu această infecţie, dintre care doar 21,7 milioane se aflau sub tratament.

Infectie genitala cu Human Papilloma Virus (HPV)

Scopul acestei lucrări este de a rezuma datele de actualitate legate de coinfecţia HIV—HPV, un fenomen comun în care cele două virusuri par să-şi potenţeze reciproc mecanismele patogenice.

Până acum au fost identificate mai mult de de tulpini, lista fiind într-o continuă creştere 3. Această infecţie este extrem de comună, reuşind să supravieţuiască într-un stadiu latent, iar leziunile produse sunt asimptomatice în primele stadii şi greu detectabile în lipsa unui screening ţintit.

Infecţia cu HPV se poate produce în multe tipuri de ţesut, dar există anumite zone anatomice predilecte care permit clasificarea clinică a infecţiei cu HPV trei grupuri majore 5 : 1. HPV human papilloma virusu as?s? cu epidermodisplazia veruciformă o rară genodermatoză 3.

Fiziopatologia infecţiei cu HPV apărute în contextul pacienţilor seropozitivi pentru infecţia HIV

HPV anogenital sau mucozal împărţit la rândul său în latent, subclinic şi clinic În acest review vom analiza cu precădere al treilea grup, acesta făcând referire la verucile genitale, papiloamele laringiene, stadiile precanceroase aşa-numitele displazii sau neoplazii intraepitelialeres­pectiv cancerul cervical, vaginal, vulvar, penian, anal şi laringian.

Leziunile clinice se evidenţiază uşor la controlul direct al mucoasei afectate, în timp ce infecţiile latente sunt imposibil de diagnosticat în lipsa detecţiei ADN-ului viral.

Better Health: Human Papiloma Virus or HPV

HPV genital înregistrează în momentul de faţă până la 40 de genotipuri, dintre care 6 şi 11 sunt predominant responsabile de boala benignă, iar tipurile 16 şi 18 sunt cele mai întâlnite în patologiile maligne 5.

Două treimi dintre indivizii care au parte de human papilloma virusu as?s? sexual cu parteneri infectaţi dezvoltă în timp leziuni, timpul tipic de incubaţie fiind aproximat între 3 săptămâni şi 8 luni, existând şi posibilitatea clearence-ului human papilloma virusu as?s? în contextul unui sistem imunitar eficient 7.

Retrovirusurile sunt ARN-virusuri caracterizate prin utilizarea mecanismului de revers-transcriere, pentru a produce copii ADN care vor fi integrate în genomul gazdei. Pentru a infecta celulele-ţintă, proteina Env, din anvelopa virală, se leagă de receptorul CD4 al limfocitului T-helper şi apoi de un coreceptor. Această legare secvenţială declanşează fuziunea membranei celulare cu particula virală, generând infecţia 8.

que provoca el virus del papiloma humano en la mujer

Iniţial, principalul simptom poate fi hiperpirexia nespecifică. Simptomele pot varia de la purtător asimptomatic până la stadiul final al bolii, de sindrom al imunodeficienţei dobândite SIDA 9.

SIDA este caracterizat de momentul în care sistemul imunitar devine incapabil să apere organismul de diferiţi agenţi patogeni şi permite cantonarea infecţiilor oportuniste, dar şi apariţia multor tipuri de cancere, prin afectarea imunităţii celulare. Apariţia unor patologii tipice imunodeficienţei infecţii oportuniste recurente, neoplazii precum sarcomul Kaposi, limfom non-Hodgkin etc.

Particularităţile coinfecţiei 1.

Infecţia cu HPV (human papilloma virus) la bărbaţi | Oana Clatici | adventube.ro

Bolnavii infectaţi cu HPV au o susceptibilitate crescută la infecţia HIV-1 Această observaţie a fost confirmată de mai multe studii 11—13care au ţinut cont de factorii de risc. Un studiu 14 a înregistrat chiar o legătură direct proporţională între riscul dobândirii unei infecţii HIV şi prezenţa a două sau mai multe tulpini de HPV la acelaşi individ. Mecanismul fiziopatologic nu este complet elucidat în acest moment, existând mai multe mecanisme care ar putea juca un rol în acest fenomen.

Cel mai comun mecanism este reprezentat de existenţa unor leziuni care compromit integritatea mucoasei, în cadrul unei infecţii cu HPV, ce creează o poartă de intrare pentru virionii HIV. Hpv rectal warts mecanism a fost studiat şi unanim acceptat în numeroase alte infecţii cu transmitere sexuală care produc leziuni ulcerative şi nonulcerative Se observă de asemenea un succes iniţial al sistemului imunitar, înregistrându-se endometrial cancer figo staging scădere a detecţiei HPV, dată probabil de recrutarea unui număr tot mai mare de limfocite T, chiar înainte de apariţia infecţiei HIV Pe de altă parte, femeile care nu au înregistrat acest fenomen au avut un risc mai mic de apariţie a infecţiei HIV.

Acest mecanism a fost observat în mai multe human papilloma virusu as?s?, atât în mucoasa colului uterin, cât şi în cea peniană 16crescând interesul profilaxiei anti-HPV, cu scopul ulterior de profilaxie anti-HIV.

Ultimul mecanism studiat are legătură cu proteina E7, produsă în cadrul infecţiei cu tulpina HPV 16, care, prin inhibiţia sintezei unei alte proteine, numită E-caderină, cu rol în adeziunea epitelială, creşte permeabilitatea mucoasei genitale Acelaşi tip de creştere a prevalenţei s-a înregistrat şi pentru verucile cauzate de tulpinile HPV cu risc scăzut, explicaţia fiind că acest fenomen reprezintă trecerea de la o fază de infecţie latentă la una clinic manifestă Infecţia HIV favorizează HPV în mai multe faze ale ciclului său patogenetic, cum ar fi penetrarea şi replicarea, precum şi evitarea sistemului imunitar.

HPV (Human Papilloma Virus)

Când infecţia HIV progresează spre SIDA, se observă o trecere a profilul citokinic al limfocitelor Th1 la Th2, fenomen care ajută HPV să treacă neobservat de sistemul imunitar şi joacă un rol important în persistenţa infecţiei 28, HIV favorizează dobândirea unei infecţii cu HPV şi la nivel clinic Acest fenomen are loc din cauza căii comune de transmitere sexuală, precum şi prin scăderea progresivă a numărului de limfocite 30, Reactivarea unei infecţii latente are loc mai frecvent la pacienţii seropozitivi aflaţi în stadii avansate human papillomavirus infection treatment imunodepresie Astfel viremia HIV este considerată un factor predictiv pentru mai multe infecţii oportuniste, producând şi alte modificări ale sistemului imunitar, pe lângă depleţia limfocitară Una dintre modificări este producţia de citokine, care a constituit subiectul unui studiu 36 care a analizat şi comparat răspunsul citokinic din secreţiile cervicale ale femeilor HIV-pozitive şi negative, cu sau fără o infecţie HPV adăugată.

Foarte asemănătoare cu fenomenul de la nivelul mucoasei genitale este şi infecţia cu HPV de la nivel oral, la pacienţii HIV-pozitivi. Apariţia acestei patologii în rândul femeilor infectate HIV producându-se în medie human papilloma virusu as?s? 15 ani mai devreme decât în cazul femeilor seronegative 40, Numeroase studii arată că femeile HIV-1 pozitive au o probabilitate crescută de a fi infectate cu multiple tulpini HPV 44,34,43iar combinaţii specifice ale human papilloma virusu as?s?

tulpini HPV cresc riscul de apariţie a leziunilor premaligne şi human papilloma virusu as?s? cancerului de col uterin invaziv în comparaţie cu infecţia cu o singură tulpină de HPV Un studiu realizat de Institutul Naţional Oncologic din Brazilia arată faptul că infecţia HIV nu are un impact negativ în faza iniţială de tratament al cancerului de col uterin, human papilloma virusu as?s?

este nevoie de un sistem imunitar competent pentru controlul pe termen lung al posibilelor focare microscopice reziduale care pot exista, în ciuda unui aparent răspuns complet la tratament, acest control fiind suboptim în cazul pacienţilor infectaţi HIV Human papilloma virusu as?s? deosebire de celelalte boli oncologice definitorii ale SIDA, cum ar fi sarcomul Kaposi sau limfomul non-Hodgkin, cancerul de col uterin şi riscul de a dezvolta această patologie nu vor regresa după instituirea tratamentului cu ARV 40, Tot acest studiu a arătat că tulpinile cu risc scăzut au fost mai puţin influenţate de terapia ARV comparativ cu tulpina HPV Aceste rezultate sugerează necesitatea unui control optim şi pe o perioadă îndelungată a infecţiei HIV, cu refacerea competenţei imune, pentru a ţine sub control infecţia cu HPV.

Acest lucru sugerează că imunosupresia datorată infecţiei HIV poate avea un rol mai important devreme în cursul evoluţiei naturale a HPV, şi anume în achiziţia, persistenţa şi progresia către leziunile de grad scăzut, în timp ce carcinogeneza din stadiile avansate poate fi mai puţin human papilloma virusu as?s?

human papilloma virusu as?s? cervical cancer is it hereditary

de funcţia imună. Fenomenul observat este în concordanţă cu studiile de cohortă realizate, care constată că frotiurile realizate din probe recoltate de la femei HIV-pozitive care prezintă atipii celulare sunt în principal leziuni de grad scăzut, cu o prevalenţă mică a leziunilor de grad înalt 55, În ceea ce priveşte impactul infecţiei HIV asupra rezultatului human papilloma virusu as?s?

toxicităţii chimioradioterapiei efectuate pentru cancerul de col uterin, există human papilloma virusu as?s? care ne aduc informaţii contradictorii. Un studiu de cohortă alcătuit human papilloma virusu as?s? de paciente cu cancer de col uterin în stadiu local avansat a constatat că dintre femeile eligibile pentru tratamentul curativ al patologiei neoplazice, cele HIV seropozitive aveau o supravieţuire mai mică decât cele seronegative. Un alt studiu care a inclus virusi si bacterii femei cu cancer de col uterin a arătat că nu s-au detectat diferenţe între pacientele HIV-pozitive cu terapie ARV şi cele HIV-negative în ceea ce priveşte supravieţuirea la doi ani după tratamentul chimioradioterapic.

Nu au fost observate diferenţe nici în ceea ce priveşte toxicitatea acută la femeile infectate HIV faţă de cele neinfectate Răspunsul imun umoral conduce la producţia de anticorpi împotriva proteinei L1 a capsidei virale, care sunt utili în prevenirea infecţiei primare a keratinocitelor bazale. După ce HPV intră în celulă, clearance-ul său depinde de celulele T citotoxice care reacţionează prin identificarea şi eliminarea celulelor infectate prin recunoaşterea proteinei virale exprimate Deşi infecţia naturală cu HPV induce atât human papilloma virusu as?s?

răspuns imun umoral, cât şi un răspuns imun celular, protecţia oferită de sistemul imunitar împotriva majorităţii tulpinilor de HPV rămâne totuşi limitată. În mod specific, răspunsul imun generat de infecţia naturală cu HPV este întârziat seroconversia are loc în 6 până la 18 luni 60slab, human papillomavirus in toddlers hpv trasmissione piscina genotipul de HPV şi de scurtă durată Nu a existat o diferenţă semnificativă statistic, privind riscul unei infecţii cu HPV cu o nouă tulpină, între pacienţii HPV seropozitivi şi cei HPV seronegativi, lucru care a fost valabil atât pentru femeile infectate HIV, cât şi pentru cele neinfectate, pentru toate tipurile testate, cu excepţia HPV Femeile infectate HIV care au fost seropozitive HPV 45 au prezentat un risc mai scăzut de infectare cu această tulpină după aproximativ patru ani 59, Acest lucru sugerează faptul că infecţia naturală cu HPV nu previne o nouă infecţie cu HPV sau reactivarea şi nu oferă imunoprotecţie pentru majoritatea tipurilor de HPV.

Datele preliminare arată rate bune de seroconversie şi niveluri mai scăzute ale anticorpilor faţă de bolnavii HIV-pozitivi nevaccinaţi Vaccinarea poate reduce capacitatea HPV de a evita sistemele de apărare ale gazdei.

human papilloma virusu as?s?

Vaccinurile profilactice împotriva HPV sunt formate din particule sintetice virus-like Human papilloma virusu as?s? produse prin exprimarea proteinei recombinate HPV L1 în drojdii şi celule de insecte, care se asamblează pentru a forma o capsidă goală virus-like.

Răspunsul umoral indus de vaccin este mult mai puternic decât răspunsul generat de infecţia naturală. Vaccinul bivalent a fost aprobat în doar pentru femei, cel tetravalent a fost aprobat în pentru femei şi în şi pentru bărbaţi, iar vaccinul nonavalent a fost aprobat atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, în Din anulFDA recomandă human papilloma virusu as?s?

cu vaccin nonavalent şi a adulţilor cu vârste cuprinse între 27 şi 45 de ani. În cazul persoanelor imunocompromise, care nu au mai fost vaccinate, este recomandată vaccinarea HPV până la vârsta de 26 ani 61,64, Pe baza datelor privind imunogenitatea, obţinute din studiile clinice, regimul original de vaccinare cu trei doze a fost înlocuit cu două doze pentru indivizii imunocompetenţi cu vârsta sub 15 ani, în În cazul indivizilor imunocompromişi şi al celor cu vârsta peste 15 ani aflaţi la începutul vaccinării, sunt recomandate trei doze Într-un studiu efectuat în Africa de Sud, vaccinul bivalent a fost bine tolerat şi sigur, cu imunogenitate similară atât în rândul femeilor HIV-pozitive, cât şi în rândul celor HIV-negative, iar numărul de celule CD4 şi încărcătura virală plasmatică HIV nu au afectat intensitatea răspunsului imun Un alt studiu care a evaluat persistenţa imunogenităţii la copiii HIV-pozitivi cu vârsta până în 5 ani, a arătat că, deşi ratele de seropozitivitate human papilloma virusu as?s?

href="http://adventube.ro/2164-cancer-endometrial-gpc.php">cancer endometrial gpc la copiii HIV-pozitivi au scăzut în timp, datele longitudinale au arătat rate de seroconversie la patru-cinci ani după administrarea ultimei doze a vaccinului tetravalent.

Human papillomavirus infection and immunization strategies

Aceasta a fost similară cu cea din prima lună după terminarea vaccinării. Deşi nivelurile de anticorpi human papilloma virusu as?s? fost semnificativ mai mari la copiii care au primit human papilloma virusu as?s? a patra doză de vaccin tetravalent Helminti la copii de 1 an în comparaţie cu copiii care au primit doar trei doze, proporţia de copii care au seroconversie nu diferă între aceste două grupuri.

Prin urmare, dacă infecţia HIV este bine controlată, copiii HIV-pozitivi sunt capabili să producă răspunsuri imune de lungă durată cu niveluri de anticorpi care sunt comparabile cu cele ale copiilor HIV negativi 61, Concluzii Cele două virusuri par să-şi potenţeze reciproc mecanismele patogenice: Indivizii infectaţi cu HPV au o susceptibilitate crescută la infecţia HIV Există o legătură direct proporţională între riscul dobândirii unei infecţii HIV şi prezenţa a două sau mai multe tulpini de HPV la acelaşi individ.

Infecţia HIV favorizează infecţia cu HPV persoanele recent seropozitive HIV înregistrează precoce o creştere a prevalenţei HPV în mai multe faze ale ciclului său patogenetic, cum ar fi penetrarea şi replicarea, dar şi evitarea sistemului imunitar.

human papilloma virusu as?s?

Cancerul de col uterin în rândul pacientelor infectate HIV apare în medie cu 15 ani mai devreme decât în cazul celor seronegative. În ceea ce priveşte imunosupresia datorată infecţiei HIV, aceasta poate avea un rol important precoce în cursul evoluţiei naturale a HPV, mai exact în achiziţia, persistenţa şi progresia leziunilor de grad scăzut, human papilloma virusu as?s? timp ce carcinogeneza din stadiile avansate poate fi mai puţin dependentă de funcţia imună.

Copiii HIV-pozitivi sunt capabili să producă răspunsuri imune de lungă human papilloma virusu as?s? cu niveluri de anticorpi comparabile cu ale celor HIV-negativi, dacă infecţia HIV este bine controlată.

Subiecte în Sex

Chapter 2: The burden of HPV-related cancers. A comparative meta-genomic analysis of HPV strains: A step towards the design, synthesis and characterization of noval quenazoline derivative for antiviral activity.

Human papilloma virusu as?s? Biol Chem. Cervical human papillomavirus prevalence in 5 continents: meta-analysis of 1 million women with normal cytological findings. J Infect Dis. Mechanisms of cell entry by human papillomaviruses: an overview. Virol J. Genital human papillomavirus infection: incidence and risk factors in a cohort of female university students.

Am J Epidemiol. HIV: cell binding and entry.

În anumite ţări cu  venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate  grupele de vârstă. Tipurile HPV 16 şi 18 au fost cele mai frecvente la scară mondială, HPV  16 fiind tipul cel mai întâlnit în toate regiunile.

Cold Spring Harb Perspect Med. Human papillomavirus infection and increased risk of HIV acquisition.

Infecţia cu HPV (human papilloma virus) la bărbaţi

A systematic review and meta-analysis. HIV-positive women have higher risk of human papilloma virus infection, precancerous lesions, and cervical cancer. Influence of human immunodeficiency virus and CD4 count on the prevalence of human papillomavirus in heterosexual couples.

J Gen Virol. Virologic, human papilloma virusu as?s?, and clinical parameters in the incidence and progression of anal squamous intraepithelial lesions in HIV-positive and HIV-negative homosexual men. Human papillomavirus clearance among males is associated with HIV acquisition and increased dendritic cell density in the foreskin. The association between cervical human papillomavirus infection and HIV acquisition among women in Zimbabwe.

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

Epigenetic repression of E-cadherin by human papillomavirus 16 E7 protein. Diverse and high prevalence of human papillomavirus associated with a significant high rate of cervical dysplasia in human immunodeficiency virus-infected women in Johannesburg, South Africa.

Acta Cytol. J Med Virol. Increases in human papillomavirus detection during early HIV infection among women in Zimbabwe. Incidence of venereal warts in human immunodeficiency virus-infected and uninfected women. Int J Cancer. The HIV-1 tat protein enhances E2-dependent human papillomavirus 16 transcription.

Infecţia cu virusul papiloma uman şi strategii de implementare a imunizării

Virus Res. The human immunodeficiency virus type 1 Tat protein up-regulates the promoter activity of the beta-chemokine monocyte chemoattractant protein 1 in the human astrocytoma cell line U MG: role of SP-1, AP-1, and NF-kappaB consensus sites. J Virol.

Asevedeași