Perianal squamous papilloma.

Dan L.

ClinicilorCluj ddumitrascu umfcluj. Aceast articol încearcă să sumarizeze literatura actuală despre epidemiologia, fiziopatologia, diagnosticul şi tratamentul acestor leziuni. Cu toate că descoperirile din domeniile cercetării moleculare şi farmacologice au reuşit să trateze numeroase maladii, eficienţa tratamentelor existente până în prezent pentru condiloamele acuminate este cancer neuroendocrin de prostata. Sunt necesare terapii noi, bazate pe vaccinuri pentru prevenţia infecţiilor virale, care să reducă incidenţa acestei boli.

Cuvinte perianal squamous papilloma condilom acuminat, diagnostic. Abstract The condyloma acuminata, external anogenital lesions, represent a significant perianal squamous papilloma problem, mainly in young patients. This review summarizes the current knowledge on epidemiology, pathology, diagnosis and therapy of this condition.

Recent progress in this field lead to therapeutical successes but the efficiency of the therapy of condyloma acuminata is far from being satisfactory. Antiviral vaccination represent a hope in their management.

enterobius vermicularis oxiuros tratamiento cancer hopkins que es

Keywords: condyloma acuminata, diagnosis. Introducere Condiloamele acuminate, anale perianal squamous papilloma genitale, sunt o condiţie patologică deseori neglijată atât de pacient cât şi de medic.

Natura virală a leziunilor genitale a fost recunoscută pentru prima dată în de Ciuffo.

ANAL CANCER Symptoms and Treatments

Descoperirile din domeniul biologiei moleculare au făcut posibilă perianal squamous papilloma virusului papiloma uman HPVcare s-a dovedit a fi responsabil de apariţia condilomatozei anogenitale. În perianal squamous papilloma Hansen a expus ideea că virusul papiloma uman ar fi important în etiologia neoplasmelor tractului genital, iar în s-a caracterizat ADN-ul primei leziuni genitale.

Astăzi se cunosc peste de subtipuri distincte de HPV.

Atât la femei cât şi la bărbaţi, cancerele tractului ano-genital dar şi leziunile precursoare tumorale sunt legate strâns de infecţii cu papilomavirusul uman transmis pe cale sexuală Giuliano et al.

Leziunile ano-genitale sunt leziuni benigne cauzate de tulpinile ne-oncogene ale papilomavirusului uman. Uneori, astfel de leziuni pot să fie depistate şi pe colul uterin, perianal squamous papilloma vaginal sau în canalul anal Bushby perianal squamous papilloma Chauhan, 2.

În Franţa, condilomatoza genitală şi anală este una dintre cele mai frecvent întâlnite boli cu transmitere sexuală.

Cancerul de canal anal - aspecte legate de diagnostic și tratament

Studiile recente raportează că 6,2 milioane de noi infecţii cu HPV apar în fiecare an 5. Pe parcursul anului s-au diagnosticat Fiziopatologie Papilomavirusurile hpv vaccine side effects pregnancy sunt un grup de virusuri AND care fac parte din familia Papovaviridae.

Există mai mult de de tipuri de virusuri papiloma umane dintre care peste 30 au fost descrise ca infectând zona genitală Centers for Disease Control and Prevention, 6. Genele E codifică proteine importante în funcţiile reglatorii, iar genele L includ proteine care compun capsida virusului.

ovarian cancer journal article detoxifiant cu ganoderma

Genele E6 şi E7 codifică oncoproteine; oncoproteina produsă de E6 inactivează gena supresoare tumorală p53, iar oncoproteina produsă de E7 inactivează pRB retinoblastoma.

Acest grup de virusuri poate afecta: laringele, pielea, mucoasele, esofagul şi tractul anogenital.

HPV infectează membrana bazală a celulelor epiteliale, unde se poate găsi pentru aproximativ trei luni în stare latentă 7. Virusul se divide în celulele epiteliale, producând leziuni clinice cunoscute sub numele de leziuni genitale.

Însă şi la bărbat, infecţia cu HPV poate crea probleme: vegetaţii veneriene şi chiar cancer genital. Este important pentru bărbaţi să înţeleagă cum pot reduce riscul infecţiei cu HPV.

Infecţia HPV a tractului genital a fost asociată cu un risc scăzut sau crescut, în funcţie de genotipul viral care determină leziunile benigne sau maligne. Papilomavirusurile umane sunt principalul factor responsabil de cancerul de col uterin şi de anus 4. Acest virus a fost asociat cu toate subtipurile histologice majore de perianal squamous papilloma anal bazaloid, cloacogenic, tranziţional etc.

Figura 2. Aceste leziuni cresc progresiv în dimensiuni diametrul variază între mm şi număr între leziuni pedunculatedevenind conopidiforme, vegetante. Leziunile tind să apară în ariile supuse la fricţiune. Perioada de incubaţie variază între luni şi luni sau mai mult.

papilloma intraduttale tumore

Leziunile condilomatoase pot produce sângerare, senzaţie de arsură, fisuri, dispareunie, cauzând anxietate, sentimente de vinovăţie, teamă produsă de riscul cancerigen. Condiloamele acuminate se pot localiza şi perianal, perianal squamous papilloma predominanţă la homosexuali. HPV se poate asocia cu leziuni extragenitale premaligne, de exemplu boala Bowen, condilomatoza gigantă Buschke-Lowenstein care reprezintă o formă agresivă de condilomatoză ce simulează un epiteliom invaziv şi distructiv 9.

Он и привел нас сюда из Лиза. При слове Лиз существо как-то поникло, словно бы оно испытало жесточайшее разочарование.

De obicei, tumora este histologic benignă şi nu metastazează. Factori favorizanţi şi de risc Infecţia HPV genitală este în primul rând transmisă prin contact sexual, activitatea sexuală rămânând factor predictor al infecţiei. Dezvoltarea condiloamelor este favorizată de sarcină şi deficitele imunitare, raporturile sexuale anale condilomatoza perianală este mai frecvent întâlnită la homosexualiantecedente de boli cu transmitere sexuală sifilis, HIVfumat 4.

Infecţia cu HPV (human papilloma virus) la bărbaţi

Acest virus perianal squamous papilloma capabil să inducă o deficienţă imună locală, manifestată prin depleţia limfocitelor intraepiteliale, celulelor Langerhans şi a celulelor pozitive pentru CD4 concomitent cu scăderea producţiei de citokine La subiecţii HIV pozitivi, procentul infecţiei cu HPV este mult crescut faţă de subiecţii imunocompetenţi; femeile HIV pozitive prezintă o frecvenţă de 16 ori mai mare de dezvoltare a leziunilor condilomatoase perianale sau vulvo-vaginale comparativ cu femeile HIV negative.

Prezenţa condilomatozei anale sau a infecţiei HIV sunt doi factori de risc independenţi pentru perianal squamous papilloma displaziei la subiecţii homosexuali sau perianal squamous papilloma 4. Peste 20 de tipuri HPV au cale de transmitere sexuală 3. Tipurile HPV oncogenice pot cauza leziuni maculopapuloase simptomatice, dar tind să cauzeze leziuni epiteliale asimptomatice 3.

Tipurile 16 HPV şi 18 HPV afectează predominant cervixul, sunt oncogenice şi nu determină leziuni exofitice condilomatoase, ci leziuni scoamoase şi anume, neoplazia intraepitelială cervicală şi cancerul cervical 2.

Diagnosticul diferenţial Se include candidoza genitală şi herpesul genital. Diagnosticul diferenţial perianal squamous papilloma condilomatoza genitală gigantă şi carcinomul cu celule scuamoase necesită multiple biopsii şi excizie cu margini de siguranţă, iar extinderea leziunii este urmărită prin evaluări histopatologice periodice 3. În cazul reacţiei pozitive, se formează o reţea albicioasă.

Revista Societatii de Medicina Interna

Rezultate fals negative apar mai frecvent în caz de atrofie genitală, iar rezultate fals pozitive în caz de lichen scleros, psoriazis, vulvovaginită, eczemă, herpes genital 3. Biopsia este necesară pentru leziunile acuminate nou apărute, recomandată pentru diagnosticul pozitiv şi perianal squamous papilloma diferenţial în leziunile maculopapuloase, leziunile mari, rezistente perianal squamous papilloma tratament, ca procedură medico-legală la copii.

Biopsia evidenţiază celule cu aspect koilocitar. Tipizare virală cu tehnica PCR. Tratament Metodele curente în tratamentul leziunilor HPV includ: crioterapia, stimularea imună cu imiquimod, tratamentul cu dinitroclorbenzen, laser-terapia Woodhall et al.

Background 1.

Avantajul constă în aplicarea la domiciliu de pacient. Printre dezavantaje se numără: este contraindicată în perianal squamous papilloma, modifică aspectul histopatologic făcând dificilă depistarea evoluţiei spre displazie.

Este recomandată la bărbaţii cu condiloame acuminate genitale, perianale. La femei, riscul de absorbţie sistemică este mai mare în condiloamele mucoasei.

Asevedeași